Zât acolo odată!

Uau... cine și-ar fi închipui că de aproape e așa... mare? Trebuia să ajung nu-știu unde să fac nu-știu-ce. Am dat din umeri zi am intrat in clădire.. uau, numai oameni din afaceri.. ce treaba am eu cu ei?M-am așezat pe o bancă și am început să dau dn picioare.

Eram de cateva zile in oras ,si ca de obicei trebuia sa fac"inventarul" lucrurilor,sa vad daca Statuia Libertaii nu s`a mutat cumva mai incolo,prostii ce imi treceau prin cap.Imi luasem si o harta,sa nu ma ratacesc,tot degeaba,nici daca as fi inteles ce scria pe ea nu ma descurcam,era un dar al meu,nu stiam daca se mosteneste,dar eram sigur ca eu il am.Am privit cladirea cea mare ce mi se ivi in cale,am analizat`o putin holbandu`ma,apoi am psit inauntru cu putin frica sa nu fiu dat afara in suturi,nu prea stiam regulile corasului.

Am văzut pe cineva că intră..hm semăna cu băiatul acela..Dean. M-am ridicat și m-am îndreptat spre el printre toți oamenii ăia. Poate aveam norocul și plecam de aici că sincer nu mai vroiam să aflu ce am de făcut.. cine știe.

Prea multa lume,ametesc.. mi`am dus mainile la urechi strangand din ochi,aveam auzul foarte sensibil si galagia din jur ma facea sa simt ca imi explodeaza capul.

L-am auzit și fără să mai fac altceva l-am tras de mână afară din clădire. Dacă e prea multă gălăgie acolo..ia să fii cu mine odată pe scenă. spun și-i dau drumul.

Am tresarit speriat cand am simtit ca cineva ma tras afara,apoi l`am privit derutat pe baiat,dupa ce l`am auzit vorbind am zambit chinuit.
Nu merci,am auzul sensibil rau.. am strambat din nas